Pagină:Nicolae Iorga - O viață de om. Așa cum a fost. Volumul 1- Copilărie și tinerețe.djvu/310

Această pagină nu a fost verificată

nici măcar nu le verificaseră ei, ce dădeam eu era rezultatul lunilor de muncă păgînă în care mă îngustam și de hrană, ca în Veneția, cu peștii fripți din tingirea pentru muncitori și cu polenta cumpărată în colțul străzii. A venit vremea acum, cînd nu e departe sorocul la care trebuie și eu să-mi iau rămas bun de la toți, de la cine mă știu și de la cei, mulți, cari nu mă știu, de la cei cîțiva prieteni, de la mulții dușmani și de la atîta gloată de indiferenți, să spun și aceste lucruri pe care le-am tăcut o viață întreagă, din multă mîndrie și dintr-un incomensurabil despreț.

Apoi, cînd a fost vorba să dau drumul și la comoara strînsă în Innsbruck și în Viena despre Mihai Viteazul, pe care se știe că-l calomniasem, a trebuit o tainică înțelegere a dlui Bianu cu Sturdza pentru ca pe neștiutele de toți să alcătuiesc cele două părți, pline de noutate, ale volumului al XII-lea, trecut și el tot supt numele lui Hurmuzaki, care n-avea a face întru nimic cu ce izbutisem eu a înjgheba. Numai cînd lucrul a fost gata, el s-a prezintat unor judecători cari totuși consimțiseră să mă înscrie între membrii corespondenți ai Academiei, foarte hotărîți, de altfel, să mă lase multă vreme la ușă. Căci au alergat pentru a umplea locurile goale și la bunul meu vecin din strada Sculpturii, așa de vechi moldovean de la Socola, călugăresc la înfățișare și la apucături, dar atît de modest în ce privește lucrul său după datină și de o așa de bună inimă pentru mine, care era coconul Costachi Erbiceanu, neașteptat rival iscodit în calea mea fără ca eu să mă fi gîndit o clipă măcar să-i port năcaz pentru aceasta.

Eram îngăduit însă a da în Memorii cele dintîi studii mai întinse în legătură cu istoria noastră, studii ieșite și din noile descoperiri de materiale. Astfel, pe lîngă Cronicile muntene cercetate în originea și legătura lor, fragmentele de povestiri găsite în bibliotecile apusene cu