Pagină:Nicolae Iorga - O viață de om. Așa cum a fost. Volumul 1- Copilărie și tinerețe.djvu/253

Această pagină nu a fost verificată

În tot cursul unor studii care nu erau ușoare și care ceruseră concentrarea cea mai aprigă asupra lucrurilor de învățat și asupra lucrurilor de scris, nu întrerupsesem o clipă relațiile cu țara, unde mă aducea fiecare vacanță.

E adevărat că acolo nu mai găseam, în ce privește prieteniile, ceea ce lăsasem. Încă de atunci am putut prețui ce înseamnă la noi „să lucrezi” pe cineva, să-l dărîmi încetul cu încetul în sufletul altuia prin exagerarea lucrurilor care sînt și prin îndrăzneața inventare a celor care nu sînt. Scrisesem din Paris lui Hasdeu, și fonetismul meu fanatic, care mă făcea, ca bun ieșean de la Contemporanul ce eram, să scriu: „ieu” și „ieste”, mă ispitise a înlocui pe consacratul”Hasdeu”, într-o scrisoare, și nu numai pe copertă, cu”Hîjdău”. Atîta a lipsit pentru ca toată dragostea de odinioară să se împrăștie. Am primit un răspuns mînios cu”Yorrhga”, care mi-a comunicat iremediabilul. Cercul de spiritiști care se formase în jurul ilustrului bătrîn, ca pentru o pradă, exploatase această greșeală de tact: era vremea cînd i se transmiteau continuu, prin închipuita intervenție a fiicei neuitate, tot felul de solii din altă lume, pe care omul care-și păstrase totuși întreaga putere a unei minți extraordinare le accepta fără nici o critică, pînă într-atîta, încît el a executat supus ordinele „spiritului” în ce privește suma exactă care era necesară pentru căsătoria indispensabilului Ghionis, arătîndu-și satisfacția că exact tot atît cerea, în forma cea mai discretă, Ghionis el însuși, care firește, habar n-avea de precizările ființii imateriale. Revista nouă, intrată pe mînile acestui cerc restrîns, decădea necontenit, tîrîndu-și cu greu existența așa de încrezător începută, pe cînd Convorbirile, menite să treacă prin mari prefaceri, cu încredințarea lor altui cerc de devoțiune personală, aici față de Maiorescu, ajungeau organele unui tineret în care, pe lîngă Evolceanu, considerat de maestru ca un succesor, pentru echilibrul spiritului său,