Pagină:Nicolae Iorga - O viață de om. Așa cum a fost. Volumul 1- Copilărie și tinerețe.djvu/249

Această pagină nu a fost verificată

din marea iubire pentru plăpîndul lui fiu. Și aici îmi rezervam să mă întorc înapoi, în speranța, care s-a dovedit zădarnică, de a găsi ceva din acest trup românesc frămîntat atîta vreme cu țărîna străină.

Și prin pasul Veronei, odată cu soarele cald, am ajuns din nou la Veneția, și în prima conversație cu cărunta „văduvă Gregoretti, născută Predonzani” m-am dovedit, fără știința mea, așa de plin de lumea în care trăisem pînă atunci, încît, crezînd că o fac în italienește, îi vorbeam de jumătate de ceas într-o limbă din care ea nu înțelegea un cuvînt.

Data aceasta, Veneția, adevărata Veneție, istorică și populară, m-a înfășurat, m-a prins, m-a reținut și străbătut cu totul, întreg, luni de zile, care erau și fizicește, pentru ochii mei, pentru ființa mea întreagă, nu numai pentru sufletul bucuros de zilnica descoperire, o fericire.

În fiecare dimineață, urmărind toate legăturile, în prima jumătate a secolului al XV-lea, ale republicii venețiene cu Orientul, mă îndreptam cu vaporașul spre debarcaderul dei Frari, și, înfundîndu-mă în secretul strădițelor pe care nici acuma, după sute de drumuri, nu-l stăpînesc cu desăvîrșire, căutam cu ochii piațeta deasupra căreia se ridică supțirele turn de cărămidă palidă al bisericii franciscanilor. Alături, în casa albă care-și întinde coastele către canalul glauc, pe cînd de cealaltă parte florile se revarsă de pe balcoane, canarii cîntă, în cuște și fețe brune răsar în cadrul arhaicelor ferești, e ca o comoară care poate să ajungă învățaților din toată lumea ca să cerceteze secole întregi legături nesfîrșite în toate direcțiile. Bine primit de la început, cu toată marea mea tinereță, îmi ocupam locul unde registrul cerut își deschidea foile de pergament ca ivoriul, pe care stătea răsfirată simpatica scrisoare a evului mediu. Trova, trova sempre? , întreba prietenosul supraveghetor. Și astfel, zi de zi se îngrămădeau