găsi, în Arhivele de Stat de acolo, corespondențe diplomatice, din Constantinopol și de aiurea, care trebuiau să vorbească și de noi, pe lîngă ce alte descoperiri îmi putea rezerva o soartă mai bună.
Am nimerit acolo primitoarea casă a unei bătrîne cu numele polon și a fiicei ei, trecută de vîrsta cînd de obicei se mărită fetele. Era în Katharinenstrasse, cartier tăcut și pașnic, unde se poate lucra perfect. Îngrijirea era cea mai bună și unui chiriaș ieften de bani i se permitea și puțină bucătărie în casă; mai pe urmă, atîta vreme, la fiecare început de an, primeam din partea lor o bună scrisoare pe toate patru paginile, care dovedea o amintire mișcătoare. Împreună cu buchetul de la Lipsea, ea dădea o idee din cele mai favorabile despre inima acestor saxoni.
Ce frumos se înfățișa orașul, față de amintirile greoiului, încărcatului Berlin și de puținătatea relativă a practicei Lipsce! Se simțea aici nu numai mîndria regalității peste o țară luxoasă, de pompă orientală, legătura cu Varșovia, profund străbătută în acel secol al XVIII-lea de spiritul francez, dar și o fineță de gust deosebită. Dacă pe podul dintre Dresda Veche și cea Nouă, unde eram eu, agentul de poliție te mîna aspru pe partea unde trebuiau să meargă cei veniți dintr-o anume direcție, cînd ajungeai în regiunea care cuprindea Palatul, de un așa de neted și cochet stil Ludovic al XV-lea, privirea se întindea asupra armoniosului complex de construcții care constituie Zwingerul. În Berlin cercetasem muzee așa de vast concepute și, supt frontoanele de un clasicism atît de țapăn, cu atîta pricepere împărțite și prezintate, eleganța Muzeului din Dresda, care conținea cîteva din cele mai prețioase pînze italiene, era însă inegalabilă.
La Bibliotecă, unde am aflat două pentru mine prețioase cronici venețiene din secolul al XV-lea, dar și gramatica greacă a unui Petruvodă, care se pare a fi
