Pagină:Nicolae Iorga - O viață de om. Așa cum a fost. Volumul 1- Copilărie și tinerețe.djvu/158

Această pagină nu a fost verificată

cea care ne dădea fructe din copaci, două alte apariții stranii, cu profiluri asiatice, cele două palide fete de profesori și bălaia regină a visurilor mele eminesciene:”Tar tumnealor?” —”Sînt studente, Maiestate!” —”A! tumnealor sînt ca să nu înfețe tumnealor”. Ne-o spusese! Multe lucruri mai știa și regele Carol I, deși nu învățase la Universitate cu studente.

Că se învăța și în acest infern de dezmăț, mai mult sau mai puțin spiritual, era o minune, dar minunea aceasta se făcea. Ba încă, în ce mă privește pe mine, între cîntece, certe și încăierări, toate făcînd parte din programul firesc al unei Școli Normale, în care n-am ascultat nici o lecție de pedagogie și n-am examinat nici un elev, am întins peste orice așteptare și speranță orizonturi care și așa întreceau cu mult ceea ce se cerea de la noi, ba chiar ceea ce la noi se putea înțelege, prețui -și întrebuința. Dar despre acestea pe urmă, după ce voi chema din amintirea, care le-a rămas credincioasă, cu mult mai mult pentru binele primit decît pentru omenești scăpătări, pe profesorii mei.

Nu era nici unul dintre dînșii care să nu fi venit cu cea mai călduroasă dorință de a ne fi folositor și cu o zestre de știință, nu totdeauna împrumutată, pe care odinioară, prin schițe publicate în L’Indépendance Roumaine, am tratat-o poate cu prea multă critică, fără a mă gîndi cît pot să doară pe oameni în viață astfel de observații, de altminterea corespunzătoare cu cel mai netăgăduit adevăr.

Să încep cu aceia de la cari, și nu din voia lor, ci din a împrejurărilor care-i aduseseră pe catedră, am cîștigat mai puțin.

În fruntea acestei categorii trebuie așezat, desigur, după sfînta dreptate, Andrei Vizanti.