5
sul regretatului Ovid Densușianu, care a întrebuințat o serie întreagă de lecții pentru lămurirea limbii celei mai puțin cultivate din latinitate, cu ceia ce sânt, ce vor să fie, ce au izbutit să facă și este de sperat că, împotriva infiltrațiilor dârze ale germanismului și chiar împotriva unei anumite tendințe italiene de alipire prin desnaționalisare, grupul de oameni, părăsit de toată lumea și lăsat în sama lui proprie, care se chiamă de unii Rumunci, de alții Ladini, de învățații din materie de etnografie și de istorie: Reto-Romani și cari ei înșii, după ce au ajuns la însemnata lor conștiință națională de astăzi, preferă să fie numiți simplu numai „Romani“?
Când privește cineva situația lor de astăzi, crede că are a face cu un grup, fără însemnătate, care este menit să dispară și pe care l-ar ținea încă, pentru o existență pur formală, numai interesul elvețian de a nu se întinde asupra pământului Confederației ambițiile cuceritoare