6 noranţă le-a produs totdeauna, operă îm provisată la sfîrşitul unui noroc, care nu deschide niciodată alt noroc. S în t unii însă cari p lîn g tra tatul şi s p u n : p ăcat că n’a d u r a t; oare nu l-am putea face din n o u ? U n lucru e s ig u r : pe base ca a celea de la 1913 nu se v a putea retace niciodată tractatul red actat în B ucureşti, pentru că anum e lucruri din situaţiunea de atunci s ’au schim bat esenţial, şi anu m e popoare din Peninsula B alcan ică s au făcut m ult m ai puternice decît atunci. Şi alte popoare, prin starea lor de astăzi, arată o inferioritate m enită să dureze, pentru că, prin îm prejurări petrecute de la tratatul din B u cu reşti încoace, au ieşit la ivea lă ca realităţi care se im pun oricui lucruri de acelea pe care o uşurătate ign oran tă le lăsa e o parte la 1913. A n u m e problem e s’au fixat în liniile cele m ari şi sigure. D e acum a înnainţe nu poate să trea că cin eva pe lîn gă aceste linii, fără să recu noască toată realitatea, plăcută sau neplăcută, care se găseşte în ele. D ar nu din punctul de ved ere al tratatului din B u cu reşti, nu îndărătnicindu-ne în rîvnirea către ceia ce a dispărut pentru totdeauna, nu în aceasta se poate concentra de acum înnainţe interesul nostru pentru Peninsula B alcan ică. U nii zic chiar că interesul acesta să-l m al slăbim, căci atenţiunea noastră este îndreptată aiurea. O ziceam şi eu la 1912 şi la 1913, dar toată lum ea, setoasă de C ad rilater, geom etrisată de o agitaţiun e care era foarte violentă, dar care, ca m ulte agitaţiun i violente, nu era tocm ai a şa
