jubileu. Natural însă că fiecare este dator să înlocuiască toate jub ileele pe care nu le face prin toată munca pe care este dator să o în deplinească. Și, dacă aceasta se spune de toată lumea, puțină lume îndeplinește ceia ce se cu prinde într’un astfel de sfat.
Mă întorc la subiectul mieu însuși, după ce mi-am îndeplinit datoria față de instituțiunea unde vorbesc.
In ceia ce urmează o să caut a da încă o orientare pentru marea muncă pe care sîntem datorî să o desfășurăm de acum înnainte. Căci nu de la o beție de frase la un succes ușor o să trecem, pentru ca pe urmă să ne putem cu funda, sau în indolența noastră obișnuită, sau în glorificarea cu pare întovărășim, din nenorocire, și lucrurile pe care le-am isprăvit și cele pe care nu le-am isprăvit, ba chiar și pe cele pe care nu le-am făcut.
Subiectul conferinței din seara acesta îl știți:
în ce sens se poate întrebuința cuvîntul de popoare balcanice ?
Unii dintre d-voastră ar putea să creadă că nu e momentul să se vorbească despre lucrurile din Balcani. Putem face, adecă, numai două lucruri astăzi: să se regrete creșterea violentă și nedreaptă, prin mijloace care nu sînt cele mai vrednice de aprobare, a unui popor ce are calitățile sale, dar în momentul de față ni arată, cu vitejie, cu spirit de sacrificiu, cu ne bunie, toate defectele sale. Și, pe de altă parte,
