aceluia care a restabilit gloria de odinioară a Imperiului, devenit național acum, ar însemna prăbușirea patriei și dispariția națiunii din rîndul popoarelor care înseamnă ceva în lume. La noi, este evident că se încearcă, și se face bine că se încearcă, a se strînge națiunea în jurul Suveranului, pe care fiecare este dator să-l iubească, să-l sprijine și, eventual, să-l sfătuiască. Căci orice om are nevoie de sfat și nu există niciun sfat omenesc care să nu folosească. Și, prin urmare, nu este vorba de ideologie, ci de concentrarea unei națiuni într’o mare figură representativă, care este mai bine să fie a unui Suveran, decît a cuiva care, fără drept, caută să-l înlocuiască pe Suveran, fără să-i poată ținea locul într’adevăr.
Dar sînt State de acestea totalitare, State guvernate de o personalitate excepțională și îndrăzneață, sau de o personalitate care-și trage drepturile din situația pe care o ocupă, din rostul pe care l-a primit de la înaintașii săi și, cu toate că ni se face teoria Statului totalitar, că ni se vorbește și aici de totalitarism, de acțiunea generală a maselor, se face excepție pentru unul singur. Ori este vorba însă de o abdicare de caracter general și atunci fiecare trebuie să se creadă in serviciul voinții obscure a mulțimilor, neconfundate într’o singură personalitate gînditoare și activă, ori, dacă îți reservi pentru d-ta acest drept, atunci ai sfărîmat însuși caracterul abstract deplin al teoriei totalitare.
Prin urmare, și în ce privește scrisul istoric, el a trecut printr’o mulțime de ilusii: înlăturarea personalităților, restabilirea personalităților, adecă revenirea, în domeniul politic, din nou la acțiunea personalităților conducătoare, dar toate acestea mai mult sau mai puțin în afară de viața ea însăși. Viața se desfășoară de o parte, de altă parte sînt metodele acestea istorice, care ele n’ar trebui deci, să aibă o atingere cu ceia ce se petrece în mijlocul societății, pentru că, atingerea aceasta dacă se produce, societatea nu învață nimic din teorii, iar, în ce privește metodele istorice, care sînt reduse la sclăvie, ele iese, oricum, scăzute prin contactul acesta cu viața. Prin urmare, vedeți, și o altă ilusie, pe lîngă ilusiile celelalte.
Dar, în viața aceasta de astăzi, a stărui într’o părere, a nu vedea nimic în afară de dînsa, aceasta fără îndoială este o îngustare; și aici este un totalitarism care poate fi accentuat, alături
