du-te acasă și cetește ce este mai nobil în literatura creștină, înfățișează vieți de sfinți și de mucenici, alege scenele cele mai mișcătoare din istoria de lupte și triumf a creștinismului și, cînd ar pleca fetele de la această lecție, să se întoarcă acasă uitîndu-se în zările cerului, de parcă ar vedea umbrele celor înfățișați de Sfinția Ta“.
A fabrica profesori nu este de sigur menirea noastră, cum nici a discuta cu studenții puncte de erudiție, cu credința că din orice om poate ieși un creator de știință. Să nu confundăm o Universitate cu o Academie! Da, Academia este făcută pentru aceasta, Universitatea nu: sînt două lucruri deosebite. Știința trebuie cultivată, dar nu pentru ca oricine să fie creator în materie de știință, ci pentru ca nimeni să nu rămînă străin de supremele adevăruri pentru viață care se desfac din orice știință.
Acesta este rostul Universității.
Iar pentru aceasta nu există nimic mai folositor în tot ce predă Universitatea decît mărturia vieții umane, mărturie plină de sînge și de lacrimi, însuflețită de cea mai înaltă speranță și de cel mai cald entusiasm, care este Istoria Universală. Istoria popoarelor, istoria Statelor, istoria gîndurilor, istoria realisată de oameni din toată lumea, și de aceia cari prin fatalitățile vieții au fost ținuți mai de o parte de cunoștința acestor lucruri. Căci nimeni nu s’ar fi gîndit ca Roscelin sau Abélard să se închidă între patru ziduri și acolo să aibă la disposiție o cancelarie ca să vie oameni numai pînă la anumită vrîstă și să li se înscrie.
Pe cînd, după rostul obișnuit, sânt doar anumite zile din săptămînă cînd trebuie făcute cele șaizeci de minute reglementare, iar, după ce trec cîteva luni, vine un examen și profesorul trebuie să puie o notă. Aceasta este Universitatea, aceasta este menirea ei? Jocul acesta, care samănă cu teatrul chines? La San-Francisco, într’un moment, marele preot face să-i salte barba în aier și, de cîte ori vorbește regele, musica întovărășește cu sunete de gong fiecare manifestație a Maiestății Sale. Nu găsiți o asămănare între acest teatru chines și ceia ce se chiamă că sîntem chemați a îndeplini fiecare aici?
Și, dacă oamenii tineri n’au curajul de a spune acest lucru, într’un ceas ca acesta, cînd Statul și poporul românesc au nevoie de a-și aduna toate energiile, și nu numai energiile luminate, ci toate care folosesc unei națiuni, ei bine, cu experiența și la vrîsta me am curajul să rostesc adevărul acesta.
