Îmi spunea cineva ieri mie, un om care a făcut războiul, că, atunci cînd au venit ofițerii francesi și au explicat mitraliera, desfăcînd-o în bucăți, reserviștii noștrii bătrîni au făcut-o la loc, supt ochii Francesilor uimiți; față de cîtă vreme-i trebuia unui om de aiurea ca să învețe mecanismul unei astfel de arme, omul nostru îl deslușia cu admirabila lui putere de atenție, care apasă și asupra fiecărui pas pe care-l facem noi, cei de sus, și apasă asupra fiecărui cuvînt rostit ușuratec de noi, pe cari ochii aceia serioși ne cercetează, și ei ne judecă după aceasta.
Este toată lumea aceasta lăsată cu totul în afară de triumfurile culturii, iar noi sîntem mîndri că avem Universități cu mai multe catedre impunătoare, lecții care se publică în volume și, în afară de aceasta, ce acțiune asupra societății; ce?
Nu vedeți ce recunoscătoare este lumea, chiar lumea presupusă cultă, fără să fie pretențioasă, cînd i se dă o conferință: cum aleargă bărbați, femei, oameni de orice vrîstă, cum se îngrămădesc ei acolo să asculte. Nu există public care să urmărească mai atent ceia ce i se spune decît publicul romănesc. Cei mai mulți dintre vorbitori nu caută însă contact cu publicul: au adus ceva scris, și nu se uită la lumea din fața lor, iar semnele de neatenție nu-i preocupă; pentru nimic pe lume nu s’ar opri aiurea decît la punctele fixate d’inainte, pentru nimic pe lume n’ar schimba direcția pe care au pornit, direcție care se găsește în afară de nevoile publicului. Prin urmare, în afară de atenția pe care publicul o poate cheltui, vorbitorul îi dă înainte, ca oratorii de provincie pe cari i-am cunoscut și eu, și cărora studenții din vremea mea aveau obiceiul de li țineau luminarea așa de aproape, încît se aprindea un colț de hîrtie și toate silințile oratorului erau zădarnice: discursul se termina așa; sau erau aplause formidabile, atît de repetate, încît el trebuia să renunțe.
Universitatea are numai acest rol de a „face știință“, mai mult sau mai puțin originală? Și observați un lucru foarte ciudat în organisarea Universităților noastre. Eu am încercat ca rector o schimbare, dar schimbarea aceasta n’a continuat. Mi-am zis: sînt lecții de drept care pot interesa pe studentul de Ia istorie, sînt la științe o mulțime de lecții foarte interesante pentru oricine. Gindiți-vă la teoriile profesorului Perrin, cel mai modest om
