la împușcarea de Francesi a patrioților din zilele invasiei napoleoniene, a căror piramidă domină o grădină publică.
Mai interesante decât tot restul — afară de apariția caricaturală a reginei lui Carol al IV-lea de Goya: fusta învoaltă-i dă un aier de păpușă bătrână strâmbându-se, și de două-trei portrete ale elevului său Vincente Lopez — sânt pânzele care redau, într’o formă sau în alta, viața populară. Țerani în pro cesiune, cu o fulgerare de aur roșu pe veșmintele preoților, săteanul bătrân cu cilindrul înalt pe capul mărgenit de favorite în fața fetei de celalt capăt al mesei și mai ales grupele de fete de la țară, scăpărând din ochi, pe când mânile și picioarele au tremurări de danț. Din acela cărei aduce la târg bunătățile câmpului, cu o găină chinuită drept în față, vin priviri care par a se desface de pe pânză urmărindu-te îmbietor în toate colțurile.
Arta religioasă nu lipsește.. Un Isus pe malul lacului între figuri sumbre la căderea serii. Un altul, mai impresionant, supt razele lunii pline, ridicându-se din șesul gol, înaintea vălmășagului alb al Ierusalimului, asupra căruia Răscumpărătorul plânge lacrimile de fiu, omenește, al acestui pământ.
O căsuță cu stâlpi albi, văruită toată, ca la noi, pe locul grădinilor palatului Buen Retiro, între zarzări înfloriți și stejari de plută cu trunchiul chinuit și întunecate frunze veșnice ca ale măslinilor. De jur-împrejur se rotește linia munților pe vârfurile cărora ultima zăpadă scânteie oarecum veselă la atingerea soarelui primăvăratec.
Nu se poate o mai bună alegere, un lux mai bogat
