cialiste. Nu există practic nici un domeniu de activitate unde să nu se fi reflectat, într-o formă sau alta, această activitate politico-educativă. Roadele acestei munci se văd —așa cum au subliniat aici mai mulți tovarăși — în felul cum clasa muncitoare, țărănimea, intelectualitatea, toți oamenii muncii, fără deosebire de naționalitate, înfăptuiesc în viață politica internă și externă a partidului.
Cu toate acestea, nu putem să ne declarăm pe deplin mulțumiți, nu putem să trecem cu vederea o serie de lipsuri, unele foarte serioase, care se mai manifestă în munca ideologică și educativ-culturală. Am în vedere în primul rînd faptul că activitatea teoretică este încă timidă. Nu se abordează cu fermitate, în spiritul materialismului dialectic și istoric, problemele noi care apar în societatea noastră. M-am referit mai înainte la teza făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate, teză despre care n-am putea spune că s-a vorbit prea mult, sau că s-a făcut prea mult pentru fundamentarea ei ideologică și teoretică. La fel, nu s-a făcut prea mult pentru a se explica schimbările intervenite în societate, rolul clasei muncitoare, problema raportului între fondul de consum și cel de acumulare, care sînt atît probleme practice, cît și probleme principiale, teoretice ale făuririi societății socialiste. Și trebuie să spunem că în această privință există chiar la unele cadre de răspundere multe confuzii și neînțelegeri. Același lucru se poate spune despre problemele repartiției în socialism, ale cointeresării materiale, ale noii calități a oamenilor muncii — de proprietari și producători în societate — care sînt nu numai lucruri practice, dar și teoretice, deoarece din ele se trag concluzii în legătură cu felul