pentru artileria din Palatinat[1] chiar din rîndurile armatei prusiene din provincia renană —, a intrat în detașamentul lui Willich, în compania muncitorească din Besançon și a căzut lovit de un glonte în cap în bătălia de pe Murg, în fața podului de la Rotenfels. În schimb, însă, a intrat în mișcare Willich. Acesta era unul din acei comuniști prin sentiment, atît de frecvenți în Germania de vest după 1845, ceea ce-l făcea ca pe ascuns să fie instinctiv în opoziție cu orientarea noastră critică. Dar mai mult decît atît: Willich era un profet în toată regula, convins că este predestinat a fi eliberatorul proletariatului german și, ca atare, avea de-a dreptul pretenții atît la dictatura politică, cît și la cea militară. Comunismului primitiv creștin, propovăduit înainte de Weitling, i se alătura astfel un fel de islamism comunist. Propaganda pentru această religie nouă se mărginea însă deocamdată la cazarma refugiaților de sub comanda lui Willich.
Astfel liga a fost reorganizată, s-a dat publicității „Adresa” din martie 1850, publicată în anexe[2], iar Heinrich Bauer a fost trimis în Germania ca emisar. Această adresă, redactată de Marx și de mine, mai prezintă interes și azi, deoarece democrația mic-burgheză mai este și azi partidul care, la viitoarea zguduire europeană care trebuie să se producă în scurt timp (intervalul dintre revoluțiile din Europa — 1815, 1830, 1848—1852, 1870 — durează în secolul nostru 15—18 ani), — va veni negreșit la cîrmă în Germania pentru a salva societatea de muncitorii comuniști. Prin urmare, multe din cele spuse acolo mai sînt actuale și azi. Călătoria lui Heinrich Bauer a avut un succes deplin. Acest cismar mic și voios era un diplomat înnăscut. El a readus în organizația activă pe foștii membri ai ligii, dintre care o parte se delăsase și o
