„Liga comuniștilor”, o asociație muncitorească internațională, care în împrejurările de atunci nu putea, firește, să fie decît secretă, ne-a însărcinat pe subsemnații, la congresul ținut la Londra în noiembrie 1847, să alcătuim un amănunțit program de partid, teoretic și practic, destinat publicității. Așa s-a născut acest „Manifest”, al cărui manuscris a fost trimis la Londra, cîteva săptămîni înainte de revoluția din februarie[1] pentru a fi tipărit. Publicat mai întîi în limba germană, el a fost retipărit în această limbă în Germania, Anglia și America, în cel puțin 12 ediții diferite. In englezește a apărut pentru prima dată în 1850, la Londra, în „Red Republican”, fiind tradus de Miss Helen Macfarlane, iar în 1871 el a fost editat în America în cel puțin trei traduceri diferite. In franțuzește a apărut mai întîi la Paris, scurt timp înaintea insurecției din iunie 1848, și, de curînd, în „Le Socialiste” din New York. Acum se pregătește o nouă traducere. In limba poloneză „Manifestul” a apărut la Londra, îndată după prima ediție germană. În rusește a apărut la Geneva, în deceniul al 7-lea. In limba daneză a fost de asemenea tradus curînd după apariția sa.
Oricît de mult s-ar fi schimbat împrejurările în ultimii douăzeci și cinci de ani, principiile generale dezvoltate în acest „Manifest” își păstrează, în linii generale, și astăzi
- ↑ E vorba de revoluția din februarie 1848 din Franța. — Nota Red.
