și cu constituția politică potrivită lor, adică toate acele premise care în Germania trebuiau abia cucerite prin luptă.
Acest socialism servea guvernelor absolutiste germane cu întregul lor cortegiu de popi, dascăli, iuncheri și birocrați drept sperietoare binevenită împotriva burgheziei ce se ridica amenințătoare.
El alcătuia completarea dulceagă la amarnicele lovituri de bici și la ploaia de gloanțe cu care aceleași guverne tratau insurecțiile muncitorilor germani.
Dacă „adevăratul” socialism devenise astfel o armă în mîinile guvernelor împotriva burgheziei germane, el reprezenta, totodată, în mod nemijlocit și un interes reacționar, interesul tîrgoveților germani[1]. În Germania, mica burghezie, care își are obîrșia în secolul al XVI-lea și care de atunci reapare aici într-una sub diferite forme, alcătuiește de fapt temelia socială a stării de lucruri existente.
Menținerea ei înseamnă menținerea stării de lucruri existente în Germania. Ea se teme de dominația industrială și politică a burgheziei, care va duce în mod inevitabil la pieirea ei, pe de o parte ca urmare a concentrării capitalului, pe de altă parte prin ivirea unui proletariat revoluționar. Mica burghezie își închipuia că „adevăratul” socialism va omorî dintr-o lovitură două muște. El se răspîndi ca o epidemie.
Țesut din păienjeniș speculativ, brodat cu flori retorice literare și îmbibat cu rouă sentimentală, acest veșmînt pompos în care socialiștii germani își învăluiau cele cîteva „adevăruri eterne” încremenite a făcut doar ca marfa lor să se desfacă mai ușor în rândurile acestui public.
La rîndul său, socialismul german s-a pătruns din ce în ce mai mult de misiunea sa de a fi reprezentantul grandilocvent al acestei mici burghezii.
- ↑ În ediția engleză din 1888, în subcapitolul despre „adevăratul” socialism, expresia: „tîrgoveții germani” este înlocuită cu expresia: „filistinii germani”, „filistinii germani mic-burghezi”. — Nota Red.
