o făceau regimului burghez scriitorii care luau atitudine pentru proletariat și împotriva burgheziei să fie pe măsura micului burghez și a micului cultivator și să ia partea muncitorilor din punctul de vedere al micii burghezii. În felul acesta a luat naștere socialismul mic-burghez. Sismondi e șeful acestei literaturi nu numai pentru Franța, dar și pentru Anglia.
Acest socialism analiza cu multă perspicacitate contradicțiile din sînul relațiilor de producție moderne. El demasca apologia fățarnică a economiștilor. El demonstra, fără posibilitate de contrazicere, efectele distrugătoare ale mașinismului și ale diviziunii muncii, concentrarea capitalurilor și a proprietății funciare, supraproducția, crizele, pieirea inevitabilă a micilor burghezi și țărani, mizeria proletariatului, anarhia în producție, strigătoarele disproporții în repartiția bogăției, războiul industrial nimicitor dintre națiuni, descompunerea vechilor moravuri, a vechilor relații familiale, a vechilor naționalități.
Potrivit conținutului său pozitiv, însă, acest socialism dorește sau să restabilească vechile mijloace de producție și de schimb, și, o dată cu ele, vechile relații de proprietate și vechea societate, sau să închidă din nou, cu forța, mijloacele moderne de producție și de schimb în cadrul vechilor relații de proprietate, care au fost sfărîmate și care nu se putea să nu fie sfărimate de aceste mijloace. În ambele cazuri acest socialism este reacționar și totodată utopic.
Corporațiile în manufactură, economie patriarhală la țară — iată ultimul lui cuvînt.
În dezvoltarea sa ulterioară, acest curent s-a împotmolit într-o neputință lașă[1].
- ↑ În ediția engleză din 1888, în loc de: „În dezvoltarea sa ulterioară, acest curent s-a împotmolit într-o neputință lașă” — „Pînă la urmă, cînd fapte istorice de netăgăduit au spulberat orice amețeală bazată pe autoînșelare, această formă a socialismului s-a împotmolit într-o jalnică neputință”. — Nota Red.
