Sari la conținut

Pagină:Manifestul Partidului Comunist (trad. 1954).pdf/62

Această pagină a fost verificată
  1. Egală obligativitate a muncii pentru toți, organizarea de armate industriale, îndeosebi pentru agricultură.
  2. Îmbinarea muncii agricole cu cea industrială, măsuri avînd ca scop înlăturarea treptată a opoziției[1] dintre sat și oraș.
  3. Învățămînt public gratuit pentru toți copiii. Interzicerea muncii copiilor în fabrică, în actuala ei formă. Îmbinarea educației cu producția materială etc. etc.

Cînd, în cursul dezvoltării, vor fi dispărut deosebirile de clasă și întreaga producție va fi fost concentrată în mîinile indivizilor asociați, atunci puterea publică își va pierde caracterul ei politic. În sensul propriu al cuvîntului, puterea politică este puterea organizată a unei clase pentru asuprirea alteia. Dacă proletariatul, în lupta sa împotriva burgheziei, se unește în mod necesar ca clasă, dacă, prin revoluție, devine clasă dominantă și, ca clasă dominantă, desființează vechile relații de producție făcînd uz de forță, atunci el desființează, o dată cu aceste relații de producție, și condițiile de existență ale antagonismului de clasă, ale claselor în genere[2], și, prin aceasta, propria sa dominație de clasă.

Locul vechii societăți burgheze, cu clasele și antagonismele ei de clasă, îl ia o asociație în cadrul căreia dezvoltarea liberă a fiecăruia este condiția pentru dezvoltarea liberă a tuturora.


  1. În edițiile germane următoare, începînd cu ediția din 1872, în loc de: „opoziție” — „deosebire”. — Nota Red.
  2. În edițiile germane următoare, începînd cu ediția din 1872, în loc de: „ale claselor în genere” — „clasele în genere”. — Nota Red.