tate, după cum și dreptul vostru nu este decît voința clasei voastre ridicată la rangul de lege, o voință al cărei conținut este dat în condițiile materiale de viață ale clasei voastre.
Concepția interesată prin care voi transformați relațiile voastre de producție și de proprietate, din relații istorice, trecătoare în cursul producției, în legi eterne ale naturii și ale națiunii, e comună tuturor claselor dominante dispărute. Ceea ce pricepeți cînd e vorba de proprietatea antică, ceea ce pricepeți cînd e vorba de proprietatea feudală, nu mai îndrăzniți să pricepeți cînd e vorba de proprietatea burgheză.
Desființarea familiei! Pînă și cei mai radicali se indignează în fața acestei infame intenții a comuniștilor.
Pe ce se întemeiază familia de astăzi, familia burgheză? Pe capital, pe cîștigul privat. In forma sa deplin dezvoltată ea există numai pentru burghezie; ea își găsește însă completarea în lipsa de familie impusă proletarilor și în prostituția publică.
Familia burghezului dispare, firește, o dată cu dispariția acestei completări a ei, iar ambele dispar o dată cu dispariția capitalului.
Ne imputați că vrem să desființăm exploatarea copiilor de către părinții lor? Recunoaștem această crimă.
Dar, spuneți voi, noi desființăm cele mai gingașe legături, înlocuind educația pe care o dă familia cu cea socială.
Oare educația voastră nu este și ea determinată de societate? De relațiile sociale în cadrul cărora educați, de amestecul mai mult sau mai puțin direct al societății prin mijlocirea școlii etc.? Comuniștii n-au inventat influența societății asupra educației; ei îi schimbă doar caracterul, smulgînd educația de sub influența clasei dominante.
Frazeologia burgheză despre familie și educație, despre legătura intimă dintre părinți și copii devine cu atît
