capitalul, trăiește numai în măsura în care o cer interesele clasei dominante.
În societatea burgheză, munca vie nu este decît un mijloc de a spori munca acumulată. În societatea comunistă, munca acumulată nu este decît un mijloc de a lărgi, a îmbogăți, a promova procesul de viață al muncitorilor.
În societatea burgheză, trecutul domină deci prezentul; în societatea comunistă, prezentul domină trecutul. În societatea burgheză, capitalul este independent și personal, pe cînd individul activ este dependent și impersonal.
Și desființarea acestor relații este numită de burghezie suprimarea individualității și a libertății! Și cu drept cuvînt. Este vorba într-adevăr de suprimarea individualității burgheze, a independenței burgheze și a libertății burgheze.
Prin libertate se înțelege, în cadrul relațiilor de producție burgheze de astăzi, libertatea comerțului, libertatea de cumpărare și de vînzare.
Dacă dispare însă negoțul, atunci dispare și negoțul liber. Vorbăria despre negoțul liber, ca și toate celelalte tirade ale burgheziei noastre despre libertate au, în genere, un înțeles numai în opoziție cu negoțul încătușat, cu tîrgovețul oprimat din evul mediu, și nu cînd e vorba de desființarea de către comunism a negoțului, a relațiilor de producție burgheze și a burgheziei însăși.
Vă îngroziți că vrem să desființăm proprietatea privată. Dar în societatea voastră actuală proprietatea privată este desființată pentru nouă zecimi din membrii societății; ea există tocmai datorită faptului că nu există pentru nouă zecimi. Ne imputați deci că vrem să desființăm o proprietate care presupune ca o condiție necesară lipsa de proprietate pentru majoritatea imensă a societății.
Cu alte cuvinte, ne imputați că vrem desființarea proprietății voastre. Într-adevăr o vrem.
