articol din comerț și prin urmare sînt supuși deopotrivă tuturor vicisitudinilor concurenței, tuturor oscilațiilor pieței.
Munca proletarilor a pierdut, prin extinderea mașinismului și prin diviziunea muncii, orice caracter de sine stătător, și, o dată cu aceasta, orice atracție pentru muncitor. Acesta devine o simplă anexă a mașinii, anexă de la care se pretinde numai operațiunea cea mai simplă, cea mai monotonă, cea mai lesne de învățat. De aceea cheltuielile pe care muncitorul de pricinuiește se mărginesc aproape numai la mijloacele de trai necesare pentru întreținerea lui și pentru reproducerea speciei sale. Însă prețul unei mărfi, deci și al muncii[1], este egal cu cheltuielile ei de producție. Deci în măsura în care munca devine mai nesuferită, scade și salariul. Mai mult încă, în aceeași măsură în care se înmulțesc mașinile și crește diviziunea muncii, crește și cantitatea de muncă[2], fie prin înmulțirea orelor de muncă, fie prin intensificarea muncii cerute într-un timp anumit, prin accelerarea mersului mașinilor etc.
Industria modernă a transformat micul atelier al meșterului patriarhal în marca fabrică a capitalistului industrial. Mase de muncitori îngrămădite în fabrică sînt organizate militărește. În calitate de simpli soldați industriali, ei sînt supuși supravegherii unei ierarhii întregi de subofițeri și ofițeri. Ei nu sînt numai robii clasei burgheze, ai statului burghez, ci sînt, zi cu zi și ceas cu ceas, robiți de mașină, de supraveghetor și, mai ales, de fiecare burghez fabricant în parte. Și cu cît acest despotism proclamă mai fățiș cîștigul ca scop final, cu atît este mai meschin, mai dușmănos, mai revoltător.
- ↑ Marx a arătat mai tîrziu că muncitorul vinde nu munca, ci forța sa de muncă. În această privință vezi explicațiile lui Engels din introducerea sa la lucrarea lui Marx „Muncă salariată și capital” (vezi K. Marx: „Muncă salariată și capital”, ed. P.M.R. 1949, ediția a III-a, pag. 5—15. — Nota Trad.). — Nota Red.
- ↑ În ediția engleză din 1888, în loc de: „cantitatea de muncă” — „povara muncii”. — Nota Red.
