Sari la conținut

Pagină:Macbeth - Shakespeare (trad. Adolphe Stern).pdf/52

Această pagină a fost verificată
48
MACBETH
Actul II

   Căci din această clipă, nu-i nimic
   Pe lume serios, sunt fleacuri toate:
   Virtute, faima’s moarte. Vinul vieții
   E tras, și numai drojdia mai rămâne
   Acestei bolți, spre-a se fălì cu ea.
(Intră MALCOLM și DONALBAIN)

DONALBAIN
   Ce-i pricina?

MACBETH
         A voastră, și n’o știți?
   Obârșia, vâna și fântâna
   Sângelui vostru s’a oprit; oprit
   E chiar izvorul lui. Regescul vostru
   Părinte e ucis.

MALCOLM
         O, și de cine?

LENNOX
   Cei din odaie pare c’au făcut’o.
   Erau pe mâini și fețe plini de sânge,
   Ca și pumnalele ce le-am găsit
   Pe perna lor, neșterse.
   Holbară ochii și erau uimiți;
   Nu trebuià încredințată lor
   Vieața unui om.

MACBETH
   Și totuș mă căesc că’n furia mea
   Eu i-am ucis.

MACDUFF
         De ce dar ați făcut-o?

MACBETH
   Ei, cine poate fi cuminte, uimit,
   Furios și cumpătat, leal și neutru,
   ’N aceeaș clipă? — Nimenea. Și pripa