Pagină:Macbeth - Shakespeare (trad. Adolphe Stern).pdf/41

---

BANQUO
   Vă mulțumesc; și vouă noapte bună.
(Ies BANQUO și FLEANCE)
MACBETH
   Zi doamnei, când e gata băutura
   De noapte, ca să sune clopoțelul
   Și du-te de te culcă.
(Iese Servitorul)
            E un pumnal
   Ce-l văd în față, cu plăseaua
   Spre mâna mea? Ia vino să te-apuc.
   Eu nu te am, dar tot mereu te văd.
   Vedenie haină, nu te simte
   Și mâna, ca și ochiul? Sau ești numai
   Pumnal al minții, plăsmuire falsă,
   Urzită de înfierbântatul creier?
   Te văd mereu, așà de pipăit,
   Ca p’ăsta ce acum îl scot din teacă.
   Tu mă îndrepți pe drumul ce’l doream;
   De-așà unealtă vream să mă slujesc;
   Mi’s ochii jocul celorlalte simțuri,
   Ori prețuesc cât toate? — Tot te văd,
   Și pe mâner și limbă stropi de sânge
   Ce n’aveau adineaori. — Nu’i nimic
   Aici: e gândul sângeros ce pare astfel
   In ochii mei. In jumătatea lumii
   Acum natura pare că e moartă,
   Și visuri rele’nșeală somnul cel
   Invăluit. Puterile de vrajă
   Aduc prinoase firavei Hecate,
   Ș’omorul mărced, deșteptat de lup,
   Străjerul său, al cărui urlet este
   Lozinca sa, cu pasul său tiptil,