93
spre Chloe. O găsì mulgând oile și prinzând cașul. Ii aduse vestea nunții, iar de-acum încolo o sărutà, fără să se mai ascundă, ca pe nevasta lui și-o ajutà la muncă. Mulgeà laptele ’n șiștare, prindeà cașurile cu chiag, aplecà miei la oi, ca pe iezii lui, și când toate erau orânduite, se scăldau, ospătau, beau împreună și umblat după fructe coapte. Erà mare belșug de poame, căci erà vremea lor: mulțime de pere pădurețe, de pere dulci și de mere, unele căzute la pământ, iar altele încă pe copaci. Cele de pe pământ aveau o mireasmă mai plăcută, cele de pe ramuri erau mai rumene. Unele aduceau la gust cu vinul, celelalte străluceau ca aurul. Erà și un măr cules, care nu mai aveà nici fructe, nici frunze. Toate ramurile îi erau goale. Numai un singur măr mai atârnà pe vârf, mare și frumos, și care întreceà pe toate în mireasmă. Culegătorul se temuse, pe semne, să se cațăre așà sus, ori uitase să-l rupă, ori, poate păstrà acest măr frumos pentru vreun păstor îndrăgostit.
XXXIV. Cum văzu Daphnis mărul, se și repezì să-l culeagă, cu toată împotrivirea Chloei, de care nu ținù seamă. Ea, văzându-se neascultată, fugi în grabă la turme, pe când Daphnis se suì în pom, culese mărul și-l duse în dar, Chloei. Dar, cunoscând că-i supărată, îi vorbì astfel:
