92
Să mai știi una, Dryas: tu ceri de ginere un tânăr mult mai de preț decât noi…»
După aceste vorbe, îl sărută și-i dădù de băut, căci soarele se ridicase la amiază. Pe urmă, îl petrecu până la un loc, făcându-i tot felul de urări prietenești.
XXXII. Dryas, care auzise bine cuvintele din urmă ale lui Lamon, mergeà gândindu-se, cine puteà să fie Daphnis acesta? «A fost crescut de-o capră, nu fără grija zeilor, e frumos și nu seamănă de loc cârnului ăstuia de bătrân, nici chelboasei de nevastă-sa. A găsit la îndemână trei mii de drahme, atâția bani cât nici pere n’ar puteà să aibă un păstor. Oare și pe dânsul l-o fi părăsit cineva, ca pe Chloe? Nu l-o fi găsit și pe dânsul Lamon, cum am găsit-o eu pe Chloe? Să fi fost lângă el și semne de recunoaștere, la fel cu cele găsite de mine? De-ar fi așà, stăpâne Pan și dragi Nymphe! Poate că Daphnis, când își va găsi părinții săi adevărați, va descoperì ceva și despre Chloe». Astfel se gândià el în sine și visà, până ce ajunse la arie. Acolo îl găsì pe Daphnis nerăbdător s’audă răspunsul. Dryas îl îmbărbătă, zicându-i ginere și-i făgăduì că vor face nunta la toamnă. In urmă îi dădù mâna zicând că Chloe nu va fi a nimănui, decât a lui Daphnis.
XXXIII. Atunci Daphnis, fără să bea sau să mai mănânce ceva, alergă mai repede ca gândul,
