91
că deșì alții îi aduc o mulțime de daruri, pentru Daphnis nu va luà nimic dela ei, ba mai de grabă le va da el din ce are, căci — ziceà — copiii aceștia au crescut împreună cu turmele la câmp și-au legat o prietenie care nu ușor poate fi ruptă, și-apoi, le-a venit și vârsta să se culce împreună. Le mai spuse multe altele, căci primise doar plată trei mii de drahme, ca să-l înduplece. Lamon nu mai puteà zice, nici că-i sărac, fiindcă ei nu se arătaseră mândri, nici că Daphnis e tânăr, căci erà flăcău, dar nici să spună ce credeà el că-i adevărat, anume, că o astfel de căsătorie nu făceà pentru Daphnis. In sfârșit, după câtva timp de tăcere, răspunse astfel:
XXXI. «Bine faceți, că prețuiți mai mult vecinii de cât pe străini și nu socotiți bogăția, mai presus de sărăcia cinstită. Să vă răsplătească Pan și Nymphele pentru aceasta! Și eu doresc să văd odată făcută această căsătorie, căci aș fi un nebun dacă n’aș socotì o mare fericire să mă leg cu casa voastră, bătrân cum sunt și cu nevoie de-o mână de ajutor. Chloe e fată căutată, frumoasă, plăcută și vrednică ’n toate. Eu, însă, sunt rob și nu-s stăpân pe nici un lucru. Deaceea trebuie să înștiințăm pe stăpânul meu, ca să-i dea învoirea. Las’să amânăm nunta până la toamnă, căci atunci are să vie el, după cât spun cei cari sosesc din târg. Atunci vor fi și ei bărbat și nevastă, iar deocamdată, iubească-se ca frații.
