89
lui Dryas. Deocamdată ți-i destul ca să nu pari sărac. Cu timpul însă, vei ajunge și bogat».
XXVIII. După aceste vorbe, Nymphele se făcură nevăzute, odată cu trecerea nopții, iar Daphnis, când se crăpă de ziuă, se sculă vesel și-și duse caprele la câmp cu multă grabă.
O sărută pe Chloe, se închină Nymphelor, apoi se coborî înspre Mare cu chipul ca să se scalde. El însă mergeà pe lângă țărm, căutând prin nisip cele trei mii de drahme. N’a trebuit să se ostenească mult, căci îl izbì duhoarea delfinului, care putrezià, aruncat pe-acolo. Se folosì de mirosul acesta, ca de-o călăuză, și merse drept la locul cu pricina, unde dând mușchiul la o parte, găsì punga plină cu bani. O ridică, o puse în glugă și nu plecă până ce nu mulțămi Nymphelor și chiar mării. Deșì un păstor de capre, el credeà totuș, că marea e mai bună decât pământul, fiindcă îl ajutase să se însoare cu Chloe.
XXIX. Odată văzut cu banii în mână, nu mai zăbovì o clipă, ci, socotindu-se cel mai bogat, nu numai dintre țăranii de acolo, ci dintre toți oamenii, se și duce la Chloe, îi povestește visul, îi arată punga și-o roagă să-i păzească caprele, până se va întoarce. Apoi o pornì întins la Dryas pe care-l găsì bătând grâul pe arie împreună cu Nape. Daphnis îi cerù fata cu îndrăzneală: «Dă-mi pe Chloe de nevastă; eu știu să cânt frumos din fluier
