86
brace, ceeace o mirà, dar îi erà rușine să ’ntrebe de ce.
XXV. Tot în vara aceasta au venit la Chloe o mulțime de pețitori. Mulți și din multe părți veneau la Dryas ca s’o ceară. Unii îi aduceau câte-un dar, alții îi făgădueau marea cu sarea. Nape, amețită de atâtea făgădueli, îl îndemnà s’o mărite, ca să nu mai țină’n casă o fată așà mare de ani, care mâni-poimâni își puteà pierde fecioria, măritându-se după vreun cioban, pentru câteva mere sau vreun mănunchiu de trandafiri. Mai bine — ziceà ea — s’o facă gospodină la casa ei, iar ei să primească darurile și să le păstreze pentru copilul lor adevărat, căci aveau de curând un băiețel. Dryas, câteodată, mai erà ademenit de vorbele ei, fiindcă toți îi făgădueau daruri mai mari, decât s’ar fi putut așteptà pentru o păstoriță. Când se gândià însă — că fata ’i prea bună pentru un țăran și că dacă ’și va găsì vreodată părinții ei adevărați, îl va face fericit — îi amânà cu răspunsul și-i purtà cu vorba, de azi pe mâne, în care timp se alegeà cu multe daruri. Chloe aflând de aceasta, se supără foarte, dar multă vreme nu-i spuse nimic lui Daphnis, căci nu voià să-l mâhnească. El însă într’una stăruià, n’o mai slăbià cu întrebările și se frământà mai mult că nu știe, decât dac’ar fi știut. Ea atunci îi povesti tot: de pețitori, câți i-au venit de mulți și de bogați, ce spusese Nape ca să grăbească
