82
mult, alt bărbat, care mi-a luat în schimb fecioria. Chloe însă, când va încercà întâia oară cu tine această luptă, are să țipe, să plângă și să sângereze așà de tare de par’c’ai fi tăiat-o. Tu să nu te sperii de sânge, când vei înduplecà-o să ți-se deà, ci, ad-o în acest loc, încât, de va țipà, să n’o vadă nimeni; dacă va plânge nimeni să n’o audă, și dacă va fi plină de sânge, să se spele la izvorul de-aici. Și, să nu uiți, că eu te-am făcut bărbat, înainte de Chloe!»
XX. Lykainiona, după aceste sfaturi, pornì într’altă parte a pădurii, prefăcându-se că-și caută gâsca. Lui Daphnis, cu gândul la ce-i spusese ea, îi pierì neastâmpărul de mai înainte, și se temeà să-i ceară Chloei mai mult decât sărutul și strângerea în brațe. Nu voià s’o facă să țipe, ca’n fața unui dușman, nici să plângă de durere, nici să sângereze ca rănită. Incepător cum erà, se temeà de sânge și credeà că sângele nu poate să curgă decât dintr’o rană. Hotărît, așadar, să se desfăteze cu dânsa cum obișnuiau ei, ieșì din pădure și se duse la locul unde ședeà Chloe, care împleteà o cunună de toporași. Ii spuse o minciună, că smulsese gâsca din ghiarele uliului și îmbrățișând-o, o sărută ca pe Lykainiona, în jocul acela plăcut, căci aceasta erà fără primejdie. Ea puse cununa pe cap și-i sărută părul mai frumos decât toporașii. Apoi, scoase din glugă smochine și pâne, și-i dădù să mănânce, iar pe când el
