81
fă ucenicul meu drăguț. Iar eu, ca să fac voia Nymphelor, am să te învăț».
XVIII. Daphnis nu se mai puteà stăpânì de bucurie și, ca un păstor neștiutor, îndrăgostit, și tânăr ce erà, căzù la picioarele Lykainionei și-o rugă să-l învețe cât mai repede meșteșugul prin care să ajungă și el cu Chloe, la ce voià.
Și, ca și când ar fi trebuit să-i arăte vreo taină mare zeiască, îi făgăduì să-i dea un ied înțărcat de curând, caș moale făcut din fruntea laptelui și chiar capra. Lykainiona, ca redăduse peste-un păstor așà de darnic, cum nu se așteptase, începù să-l învețe pe Daphnis, în chipul acesta: îl chemă să se așeze lângă dânsa și s’o sărute cum aveà obiceiul și cât îi plăceà, și sărutând-o s’o strângă în brațe și să se culce lângă dânsa; Lykainiona văzù că-i în stare, ba chiar că-i nebun de plăcere, îl ridică puțin pe-o parte și strecurându-se cu dibăcie sub el, îl puse pe calea până atunci căutată.
De aici încolo, nu se mai ostenì de geaba: firea însăș îl învățà ce să facă.
XIX. Cum se sfârși învățătura de dragoste, Daphnis, cu mintea lui copilărească încă, voi să și alerge la Chloe, ca să facă repede ce învățase, de teamă ca, întârziind, să nu uite. Dar Lykainiona îl oprì și-i spuse: «Tu trebuie să mai afli ceva, Daphnis! Eu n’am avut acum nici o durere, fiindcă sunt femeie și pe mine m’a învățat, mai de
