Sari la conținut

Pagină:Longus - Daphnis și Chloe (Constantin Ion Balmuș, 1922).pdf/84

Această pagină nu a fost verificată

80

drept la stejarul sub care ședeà Daphnis, și făcând-o bine pe mâhnita zise: «Scapă-mă, Daphnis, nenorocita de mine! Mi-a furat uliul pe cea mai frumoasă din cele douăzeci de gâște ale mele. Dar nu s’a putut ridicà, cu așà greutate, până’n vârful stâncii lui, ci a căzut, cu ea cu tot, în mijlocul acestei pădurici. Deaceea, vino te rog, cu mine în pădure, pentru numele Nymphelor și-al lui Pan, că, singură, mă tem, și scapă-mi gâsca! Nu lăsà să-mi scadă numărul! Poate-ai să omori chiar uliul, și-atunci n’are să mai fie cine să vă fure mieii și iezii. In acest timp, turma ți-o va păzì Chloe. Toate caprele o cunosc, pentrucă sunteți mereu împreună.

XVII. Daphnis, fără să bănuească ce-aveà să se întâmple, se sculă repede, puse mâna pe bâtă și se luă după Lykainiona. Ea îl duse cât mai departe de Chloe și-odată ajunși în înfundătura cea mai deasă a pădurii, lângă un izvor, îl făcù să se așeze aproape de ea și-i zise: «Daphnis, tu iubești pe Chloe! Am aflat-o dela Nymphe, care mi-au povestit prin somn lacrămile tale de ieri și mi-au poruncit să te scot din nevoie și să te învăț ce să faci, când ești îndrăgostit. Nu-i destul s’o săruți, s’o strângi în brațe și să faci ca berbecii și ca țapii. Sunt încă alte lucruri mai dulci de cât acestea, căci li se adaugă și-o plăcere mai îndelungă. Dacă vrei să scapi de chinurile tale și să guști mult căutatele desfătări, haide, și te