77
se așezară, și astfel păzeau turmele și se sărutau. Mai umblau și după flori, ca să ’mpletească cununi zeilor, dar florile abià începuseră să iasă la adierea zefirului și la razele calde ale soarelui. Găsiră totuș toporași, narciși și zambile și câte aduce începutul primăverii; cu ele împletind cununi, împodobiră statuile, apoi vărsară jertfă de lapte proaspăt zeilor și băură și ei. Au început pe urmă să cânte din naiu, de să trezească par’că și privighetorile, care făceau să răsune luncile și îngânau pe Itys[1] ca și cum ar fi voit să-și amintească cântecul, după atâta tăcere.
XIII. Acum oile behăiau, mieii sburdau și sugeau încovoindu-se sub mamele lor. Berbecii umblau după oile nefătate și săreau când pe una, când pe alta. Și țapii se dădeau pe lângă capre, sărind mai aprinși de dragoste și se băteau chiar, pentru ele. Fiecare aveà pe-ale lui și le păzià ca nu cumvà să le sară vreun altul pe deascuns. Chiar cei bătrâni se ’nflăcărau de dragoste la astfel de priveliști. Cu atât mai mult Daphnis și Chloe, tineri plini de viață, care căutau de mult plăcerile dragostei, se aprindeau acum la tot ce auzeau și se topeau după tot ce vedeau. Și ei doreau ceva mai mult decât un sărut și-o îmbrăți-
