76
tem să nu mă topesc eu, înaintea lui. — Lasă, Daphnis, că-i soarele fierbinte. — O, de-ar fi așà fierbinte, Chloe, ca focul care-mi mistuie inima! — Te joci cu vorbele, ca să m’amăgești. — Zău că nu, pe caprele, pe care tu m’ai pus să-ți jur!»
XI. Așà-i răspundeà Chloe lui Daphnis, ca o’ngânare, când îi strigă Nape. Atunci intrară ’n casă, aducând un vânat mai bogat ca ’n ziua trecută. Au vărsat apoi fruntea vinului în cinstea lui Dionysos, s’au încununat cu iederă și-au început să mănânce. Iar când sosì vremea plecării, sărbătoriră pe Iahos cu chiote de veselie și-i dădură drumul lui Daphnis, umplându-i gluga cu carne și pâine. Il mai dăruiră cu porumbei, cu sturzi, să-i ducă lui Lamon și Myrtalei, fiindcă ei aveau să vâneze alții, cât o mai țineà omătul și nu va lipsì iedera. Daphnis își luă rămas bun, sărută pe cei mai bătrâni și ’n urmă pe Chloe, ca să rămână numai cu sărutul ei. A mai venit de multe ori și sub alte chipuri, încât iarna nu le-a fost cu totul lipsită de plăcerile dragostei.
XII. Dar, pe la ’nceputul primăverii, când se topiră omeții și pământul își aruncă haina și începeà să răsară câte un fir de iarbă, păstorii își scoaseră turmele la pășune, dar, mai înaintea tuturor, Chloe și Daphnis, căci slujeau la un păstor mai puternic.
Se duseră deadreptul la peștera Nymphelor, deacolo, la Pan și la pin, apoi la stejar, sub care
