Sari la conținut

Pagină:Longus - Daphnis și Chloe (Constantin Ion Balmuș, 1922).pdf/79

Această pagină nu a fost verificată

75

Scoase în grabă din glugă turtele unse cu miere și păsărelele prinse, pe care le pregătiră pentru cină. Ulciorul fu umplut a doua oară și focul din nou aprins. Când venì noaptea, mâncară iarăș; iar după masă mai stătură de povești și de cântece, și-apoi se duseră să se culce, Chloe cu mamă-sa, Dryas cu Daphnis. Chloe nu s’a ales decât cu gândul, c’a doua zi o să-l poate vedeà pe Daphnis. Daphnis se mângâià c’o desfătare deșeartă; i-se păreà o fericire să se culce cel puțin cu tatăl Chloei, încât îl strânse ’n brațe și-l sărută de mai multe ori, părându-i-se ’n vis c’o sărută pe Chloe.

X. Când se făcu ziuă, afară erà un ger îngrozitor și-un vânt dinspre miază-noapte ardeà toate. Se sculară cu toții și jertfiră lui Dionysos un berbec de un an. Aprinseră apoi un foc mare și ’ncepură să pregătească mâncarea. Pe când Nape făceà pânea și Dryas fierbea berbecul, Daphnis și Chloe, nestingheriți de nimic, ieșiră din casă și se duseră la iederă. Acolo întind din nou lațuri, ung ramurile cu cleiu și prind o mulțime de pasări. Se sărutau mereu și erau fericiți că stăteau de vorbă împreună. — Pentru tine am venit, Chloe. — Știu, Daphnis. — Pentru tine ucid eu pe bieții mierloi. — Ce-ți mai sunt eu ție? Să nu mă uiți! — Nu te voiu uità! Iau martore Nymphele pe care am jurat odată în peștera aceea, unde ne vom duce îndată ce se va topì omătul. — Dar e mare omătul, Chloe, și tare mă