71
nimeni nu mai ieșia din casă, ci, aprinzând un foc mare, de pe la cântatul cocoșilor, unii torceau in, alții țesălau caprele, iar alții făceau lațuri de prins pasări. Grija lor erà să deà paie la boi în iesle, frunze la capre și oi în staul, jir și ghindă la porci în cotețe.
IV. Plugarii și păstorii, deșì siliți să stea în casă, se bucurau totuș că mai scăpaseră de munci. Acum mâncau de dimineață, trăgeau câte-un somn lung, încât li-se păreà iarna mai dulce decât vara și toamna și chiar decât primăvara. Daphnis și Chloe însă, cu amintirea desfătărilor trecute, — cum se sărutau ei, cum, se strângeau în brațe și cum mâncau împreună, — petreceau nopți triste fără somn și așteptau primăvara ca pe-o reînviere. Li-se strângeà inima de mâhnire când dădeau de gluga din care mâncau împreună, de ulciorul cu care beau amândoi, sau când vedeau naiul, darul lor de dragoste, aruncat în părăsire. Se rugau Nymphelor și lui Pan să-i scape de aceste rele și să le mai arăte odată soarele, lor și turmelor. In acelaș timp căutau mijlocul cum să se vadă unul cu altul. Dar Chloe n’aveà nici o cale și era tare încurcată, căci aceea care-i treceà de mamă ședeà mereu lângă dânsa, o învăța să toarcă lâna, să învârtească fusul și-i tot vorbià de măritat. Daphnis însă, care ședeà mai mult degeaba și erà mai priceput ca o fată, găsì chipul următor ca s’o vadă pe Chloe.
