70
răgaz. Methymnienii aflaseră în urmă dela prinși, că Mytilenienii nu știau nimic din cele întâmplate, ci numai niște țărani și păstori se purtaseră rău cu acei tineri obraznici și se căiau c’au pornit împotriva unui oraș vecin, mai mult din repezeală decât din chibzuință. Erau gata să le înapoieze toată prada, ca să înceapă, fără teamă, legăturile dintre ei, pe uscat și pe Mare. Hippassos trimise pe crainic la Mytilenieni, deșì fusese făcut căpitan cu puteri depline, iar el își așeză lagărul la vreo zece[1] stadii de Methymne și așteptă acolo porunci din orașul său.
După trecere de două zile, sosì vestitorul cu porunca să primească prada și să se întoarne acasă, fără a se atinge de cineva, căci, dacă e vorba de ales între răsboiu și pace, găseau că pacea-i mai de folos.
III. Astfel se curmă răsboiul dintre Methymnieni și Mytilenieni, tot așà de neașteptat cum se și începuse. Iată, însă, că venì iarna, pentru Daphnis și Chloe mult mai protivnică decât răsboiul, căci omăt mult căzù fără de veste, împotmoli cărările și închise pe țărani în casă. Șuvoaiele curgeau repezi de pe coaste[2], apa înghețà iar copacii păreau înmormântați. Nu se mai vedeà pământul decât împrejurul izvoarelor și pe lângă râuri. Nimeni nu-și mai duceà turma la pășune,
