67
fure inima, și unul de chemare, de par’că o căutà. Philetas, fermecat, se sculă să-l sărute și-i dăruì naiul, rugându-se zeilor ca și Daphnis să-l lase unui urmaș vrednic de el.
XXXVIII. Daphnis închină fluierul lui cel mic lui Pan, o sărută pe Chloe, ca și cum ar fi găsit-o dup’o adevărată fugă, și-și duse turma la stână, cântând din naiu.
Noaptea se lăsà încet și Chloé își mânà și ea oile cu cântec de fluier. Caprele mergeau aproape de oi, iar Daphnis lângă Chloe, de se sărutau mereu, până ’n noaptea adâncă, când hotărîră ca a doua zi să-și scoată turmele la păscut, mai de dimineață, cum de altfel și făcură, căci abià începuse să se lumineze de ziuă, și o și porniră la câmp.
După ce se închinară Nymphelor și lui Pan, s’au așezat sub stejar și începură să cânte din naiu.
Din nou încep să se sărute unul pe altul, se îmbrățișează, se culcă la pământ, dar, mai departe, neștiind nimic, se scoală tot așà și se pun să mănânce și să bea vin amestecat cu lapte.
XXXIX. Băutura îi încălzește, îi face mai îndrăzneți, le strecoară ’n suflet îndoeală unuia față de celălalt și-i împinge, puțin câte puțin, până la jurăminte de credință. Daphnis se jură pe Pan, că nu va trăì o zi fără Chloe. Chloe intră’n peșteră și jură lui Daphnis pe Nymphe, că-l va iubì pe viață și pe moarte.
