61
tașii corăbiilor și le dedù grabnică poruncă să caute pe Chloe printre prinși.
Aceștia o găsiră pe dată, cum ședeà încununată cu pin, și i-o aduseră dinaintea ochilor. Bryaxis, recunsocând după pin vedenia din vis, o duse până la mal, chiar în corabia sa.
Deabià păși Chloe pe uscat, că din nou se auzì glasul naiului din vârful stâncii, însă nu războinic și ’ngrozitor ca mai ’nainte, ci blând ca atunci când se mână turmele la păscut. Oile îndată și începură să sară de pe puntea corăbiei; caprele, obișnuite să treacă locuri primejdioase, erau și mai îndrăznețe.
XXIX. S’au strâns cu toatele roată împrejurul Chloei, sărind și behăind, nemaiputând de bucurie, pe când caprele, oile și vacile celorlalți păstori stăteau liniștite în fundul corăbiei, de par’că nu le-ar fi chemat naiul și pe ele. In timp ce toți se mirau și lăudau pe Pan, pe uscat și pe apă se întâmplau minuni și mai mari.
Corăbiile Methymnienilor o porniră ’n larg, fără să se mai ridice ancorele, și-un delfin călăuzià corabia din frunte, sărind înainte prin valuri.
Pe uscat, un glas foarte dulce de naiu mânà caprele și oile, iar pe cântăreț nu-l vedeà nimeni. Oile și caprele Chloei mergeau păscând fermecate de cântec.
XXX. Erà pe vremea când se duc turmele a doua oară la păscut. De pe un loc mai înalt,
