60
Inspăimântați, fugeau la arme și strigau că vin dușmanii, pe cari, totuș nu-i vedeau. Deaceea doreau să se întoarcă noaptea, ca să facă rugăciuni. Și cel mai prost dintre ei pricepeà că cele întâmplate erau isprăvi de-ale lui Pan, care se mâniase pe corăbieri. Nu puteau, însă, bănuì care să fie pricina, căci nu prădaseră nici un templu de-al lui Pan, când, într’o amiază, căpitanul, furat de-un somn adânc, nu fără voia zeilor, văzù în vis pe Pan, care-i grăià așà:
XXVII. «O răii răilor, cei mai nelegiuiți dintre oameni, ce nebunie v’a apucat să cutezați una ca asta? Mi-ați cotropit câmpul meu drag, mi-ați furat cirezile de boi, caprele și oile încredințate mie.
Ați smuls dela altarele mele o fecioară, pe care Eros a ales-o să facă o poveste de dragoste.
Nu v’ați temut nici de Nymphele care vă vedeau, nici de mine, zeul Pan. Deaceea nu veți vedeà Methymne cu astfel de prăzi în corăbii și nici nu veți scăpà de naiul acesta, care vă înspăimântă, ci am să vă înnec și-o să vă las pradă peștilor, dacă nu veți înapoià, cât mai repede, pe Chloe, acestor Nymphe, și împreună cu ea, turmele ei de capre și de oi. Scoal, deci, și dă drumul copilei cu tot ce are, iar eu îți voiu călăuzì ție calea pe apă, și ei drumul pe uscat».
XXVIII. Foarte turburat Bryaxis — (căci așà-l chemà pe căpitan) — sărì din somn, adună frun-
