57
cioarele goale și părul despletit, asemenea statuilor.
La început păreau că-l plâng pe Daphnis, dar, pe urmă, cea mai în vârstă începù să-l îmbărbăteze cu vorbele acestea:
«Nu ne ocărî pe noi, Daphnis, căci de Chloe purtăm noi mai multă grijă ca tine. Ne-am milostivit de ea; când erà mică și părăsită în această peșteră, noi am crescut-o. Ea n’are nimic de-a face, nici cu câmpul, nici cu oile lui Lamon. In ceeace o privește acum, am îngrijit noi că nu va fi dusă ’n robie la Methymne, și nici nu va face parte din prada dușmanului. L-am rugat și pe Pan să vie ’n ajutorul Chloei; Pan cel cu statua ridicată sub pinul acesta, și pe care, voi, niciodată nu l’ați cinstit cu flori.
El e mai obișnuit decât noi cu lagărele, căci adesea a dus răsboaie, părăsindu-și tihna lui câmpenească; și se va duce împotriva Methymnienilor, ca un dușman de temut.
Nu mai fii de loc mâhnit, ci scoală și te arată lui Lamon și Myrtalei, care zac la pământ crezând c’ai fost și tu luat pradă. Mâine ți-se va reîntoarce Chloe cu caprele și cu oile, și le veți paște amândoi, și veți cântà din naiu împreună, iar de celelalte va ’ngriji Eros».
XXIV. Când auzi și văzù acestea, Daphnis sărì din somn și amestecând lacrămile bucuriei cu ale tristeței, se închină la chipurile Nymphelor
