56
iar naiul, cu care obișnuià să se veselească Chloe, îl găsì aruncat. Atunci începù să strige, să plângă și să alerge, când la stejarul sub care șezuseră amândoi, când spre Mare, poate s’o vadă, când la Nymphe, unde fugise Chloe, fiind urmărită.
Acolo se aruncă la pământ și acoperì cu ocări Nymphele, ca pe niște înșelătoare:
XXII. «De sub ochii voștri a fost răpită Chloe și voi ați răbdat să vedeți una ca asta? Ea, care v’a împletit cununi, ea, care v’a stropit cu fruntea laptelui și care și-a atârnat și naiul aici, în cinstea voastră!
Nici când nu mi-a furat lupul vreo capră, și acum dușmanii mi-au răpit toată turma și păstorița.
Și-mi vor jupì caprele, și-mi vor jertfì oile, iar Chloe va locuì de-acuma ’ntr’un oraș!
Cu ce obraz să mă duc eu la tata și la mama, fără capre, fără Chloe, ca să fiu socotit ca un netrebnic, căci de-acum nu mai am ce paște? Culcat aici, voiu așteptà moartea sau alți dușmani.
Tot așà vei fi suferind și tu, Chloe? Iți mai aduci aminte de câmpul ăsta, de Nymphe și de mine? Sau poate te mângâi cu oile și cu caprele luate și ele’n prinsoare?»
XXIII. Tot vorbind așà, de-atâtea lacrămi și mâhnire, îl cuprinse un somn greu, iar în vis i-se arătară trei Nymphe, sub chipul unor femei mari și frumoase, pe jumătate despuiate, cu pi-
