55
Mytilenienilor, vecine cu Marea, de unde răpì mulțime de oi, de grâu și de vin, căci deabià se isprăvise culesul, precum și pe mulți din câți lucrau prin vii.
Iși îndreptară apoi corăbiile spre câmpul lui Daphnis și Chloe, pe care îl cutreerară, prădând tot ce găsiră ’n cale.
Daphnis nu erà cu caprele, ci dus la pădure să taie frunză verde, ca să aibă iarna hrană pentru iezi.
Cum îi zări că vin, de pe o ridicătură, se ascunse în scorbura unui stejar uscat. Chloe, însă, rămăsese cu caprele, și, când se văzù urmărită de năvălitori, fugì rugătoare la Nymphe și se rugă de ei, în numele zeițelor, s’o cruțe și pe ea și caprele ei.
Dar în zadar! Methymnienii nu numai c’au batjocorit chipurile Nymphelor, ci au luat-o și pe dânsa, cu turmă cu tot, și au bătut-o cu nuiele ca pe-o capră sau ca pe-o oaie.
XXI. Având acum corăbiile încărcate cu tot felul de prăzi, socotiră că nu e bine să se depărteze prea mult, și de teama furtunii și-a dușmanului se ’ndreptară spre casă.
Mergeau încet, vâslind din greu, căci nu suflà boare de vânt. Când totul se liniștì, Daphnis alergă la câmpul unde aveà obiceiul să-și pască turmele. Dar, nu ’ntâlnì nici picior de capră și nu dădu nici de Chloe, ci numai de câmpul pustiu;
