51
din Methymne încep să caute funia și, cum nimeni nu mărturisià furtul, s’au certat puțin cu gazdele s’apoi au plecat în larg.
După vre-o treizeci de stadii de plutire, s’au oprit lângă câmpurile locuite de Daphnis și Chloe, căci li s’au părut bune de vânat iepuri. Neavând însă cu ce să-și lege corabia, suciră niște lozie verde în chip de funie și legară corabia cu pupa spre uscat. Dădură apoi drumul câinilor s’adulmece vânatul, iar ei întinseră lațuri la trecerile care li s’au părut mai potrivite.
Câinii aleargă în toate părțile și cu lătratul lor sperie caprele care, părăsind colinele, o iau în goană spre Mare.
Și cum nu se găsià nici un fir de iarbă ’n nisip, cele mai îndrăznețe dintre ele s’au dus la corabie și au ros lozia verde care-o țineà.
XIV. Dar Marea erà puțin turburată de-un vânt ce băteà dinspre coastă. Corabia fu luată de valuri și dusă ’n larg.
Cum prinseră de veste, Methymnienii începură care s’alerge ’nspre Mare, care să cheme câinii. Strigau cu toții încât n’a fost unul din apropiere care s’audă și să nu vină.
Dar ce folos! Vântul se întețià din ce în ce, și valurile duceau corabia cu o iuțeală de nestăpânit.
Methymnienii, păgubiți de-atâtea lucruri, încep să cerceteze cine pășteà caprele și dând de Daphnis, îl iau la bătaie și-l desbracă, ba, unul
