49
Ziua următoare se scoală și mai aprinși de dragoste. Iși duc din fluier turmele la câmp, fiindu-le de grabă să se sărute iarăș, și cum se văd sboară zâmbitori unul către altul, se sărută, se ’mbrățișează, dar al treilea leac îl ocolesc.
Nu ’ndrăznește nici Daphnis să spună, nici Chloe nu vrea să ’nceapă, până când întâmplarea singură îi aduse și aici.
XI. Așezați unul lângă altul, sub un stejar, începuseră să guste din dulceața săruturilor și nu se mai săturau de plăcere. Imbrățișerile lor se făceau tot mai strânse, buzele și le apăsau din ce în ce mai tare. In focul strângerilor în brațe Daphnis o trage mai tare, Chloe se lasă ’ncet pe-o parte, iar el o urmează să-i prindă sărutul.
Recunoscând în aceasta o icoană din visurile lor, au stat așà culcați mult timp, de par’c’ar fi fost legați împreună. Mai mult decât atâta, însă, ei nu știau nimic, ci socotind că aceasta-i culmea plăcerilor dragostei, și-au pierdut zadarnic cea mai mare parte din zi, iar seara, când trebuiră să-și mâne turmele ’napoi, s’au despărțit blestemând noaptea. Dar, poate, tot se deslușeau ei, dac’o mare zarvă n’ar fi cuprins tot câmpul acela, și iată din ce pricină.
XII. Câțiva tineri bogați din Methymne, voind să petreacă mai vesel culesul viilor, coborîră în Mare o corabie mică, așezară slugile la vâsle,
