47
Dragostea n’are leac nici în băutură, nici în mâncare, nici în descântec, ci numai sărutul, strânsul în brațe și culcatul împreună goi, o potolesc».
VIII. După ce i-a lămurit astfel, Philetas se depărtă, dăruit de ei cu cevà caș și c’un ied căruia abià’i ieșise cornițele.
Daphnis și Chloe rămași singuri și auzind pentru întâia oară, atunci, numele lui Eros, fură cuprinși de mâhnire, iar noaptea, după ce s’au întors la colibă, au început să asemene ce simțeau ei, cu ce aflaseră dela bătrân.
— «Indrăgostiții sufăr, și noi suferim; își uită de mâncare, noi tot așà ne-am uitat; nu pot să doarmă, cum ne-a pierit și nouă somnul. Și se pare că ard, și’n noi e atâta foc!
Se doresc unul pe altul, dar deaceea ne rugăm și noi să se facă ziuă mai repede.
Asta trebue să fie dragostea, iar noi ne iubim fără s’o știm.
De-i așà însă, dragostea, și de sunt îndrăgostit, de ce suferim atât? De ce ne căutăm unul pe altul? Bine-a mai spus Philetas! Băiețașul acela din grădină s’a arătat odată’n vis, și părinților noștri, și le-a poruncit ca noi să paștem turmele.
Cum să pui mâna pe el? E mic și ’ndată fuge, și nici nu putem scăpà de el, că are aripi și ne va ajunge.
