45
și pe mine mă prinde cu greu, chiar șoimul, vulturul sau orice altă pasăre și mai iute ’n sbor decât acestea. Nu-s copil, deși par, ci-s mai bătrân decât Kronos și decât tot timpul. Eu te știu pe tine de când, în floarea tinereții, pășteai cireada ’mprăștiată pe muntele cela. Eram lângă tine când ziceai din naiu pe sub fagi, de dragul Amaryllidei. Dar tu nu mă vedeai, deșì eram foarte aproape de fată.
Ți-am dat-o, și azi ai feciori, bouari și plugari buni și ei.
Acum mă ’ngrijesc de Daphnis și Chloe, iar dimineața după ce-i adun la un loc, intru’n grădină la tine, mă desfătez cu florile și pomii și mă scald în izvoarele acestea. Deaceea-i atâta frumusețe pe flori și pe copaci, fiindcă-s stropite de scăldătoarea mea. Uită-te de nu ți-e ruptă vreo creangă ori vreo poamă culeasă, vreo rădăcină de floare călcată, sau de nu ți-e turburat vreun izvor. Bucură-te că numai tu singur, dintre oameni, ai văzut acest băiețaș, la bătrânețe».
VI. Cum spuse acestea, ca un puiu de privighetoare sări pe myrt și din creangă ’n creangă, printre frunze, ajunse în vârf. I-am văzut aripi la umeri și între ele niște săgeți mici, apoi nu le-am mai văzut și nici pe dânsul. Și, dacă nu mi-au ieșit de geaba perii ăștia albi, și bătrânețea nu mi-a stricat încă mințile, copii, sunteți sortiți lui Eros, și Eros vă are în grijă».
