44
M’am repezit atunci la el să-l prind, de teamă ca obraznicul să nu-mi rupă myrtul și rodiile.
El, însă, îmi scăpă ușor din mână și-o luă la goană, când pe sub trandafiriș, când tupilându-se pe sub maci, ca un puiu de prepeliță.
De multe ori am fugit eu după pui de cerb, adesea m’am ostenit după vițeluși, dar cu el se schimbase treaba: nu erà chip să-l prinzi.
Sleit de puteri, căci îs bătrân, mă sprijinesc în băț și trăgând cu ochiul să nu-mi scape, îl întreb, al cui este dintre vecini, și de ce vrea să fure poame din grădina altuia.
El nu-mi răspunde nimic, se apropiè cu zâmbet blând pe buze, îmi aruncă cu boabe de myrt și nu știu cum mă ’ncântă, de mă face să-mi moiu supărarea. Il rog atunci să vină fără teamă’n brațele mele, ba mă jur pe myrtul meu că-i voiu da drumul încărcat cu mere și cu ròdii și-l voiu lăsà întodeauna să culeagă fructe și să rupă flori, numai să-mi dea o sărutare.
V. Băiețașul începù să râdă cu hohote și să-mi spună c’un glas dulce, cum nu poate aveà nici rândunica, nici privighetoarea, nici lebăda, de ar fi chiar bătrână ca mine: «Philetas, mie nu mi-i greu de loc să te sărut, căci mai mult țin eu să fiu sărutat, decât dorești tu să ’ntinerești. Vezi, însă, dacă darul acesta ți-e potrivit cu vârsta, căci, după ce mă vei fi sărutat odată, bătrânețea nu te va împiedicà nicicum ca să mă urmărești,
