43
boziți din lanțuri, săreau, cântau din naiu și din gură și se luau la luptă cu țapii și berbecii.
III. Pe când se veseleau astfel, iată că vine un moșneag, îmbrăcat c’o piele păroasă, cu opinci în picioare și-un sac în spate, și sacul erà vechiu. Se așeză aproape de ei și le vorbì așà: «Copii, eu sunt Philetas moșneagul, care de multe ori am cântat în cinstea acestor Nymphe, de multe ori am zis din naiu pentru Pan și-am mânat cirezi întregi, numai cu cântecul meu. Viu la voi să vă spun ce-am văzut, să vă vestesc ce-am auzit. Am și eu o grădină, lucrul mânilor mele, pe care o muncesc de când sunt bătrân și m’am lăsat de păstorie.
Orice găsești într’însa, după timp: primăvara trandafiri, crini, zambile și toporași de amândouă felurile; vara: maci, pere pădurețe și mere de tot felul; acum: struguri, smochine, ròdii și myrt verde.
In grădina aceasta se adună dimineața cârduri de pasări, unele să ciugulească, altele să cânte, căci livada are o umbră deasă și-i udată de trei izvoare. Dac’ar luà cineva gardul de spini de primprejur, ai crede că vezi o dumbravă.
IV. Azi, pe la amiazi, intrând în grădină, văd pe sub ròdii și pe sub myrți un băiețaș cu ròdii și boabe de myrt în mână, alb ca laptele, aprins la față ca focul, și-așà de curățel de lucià ca după scăldat. Erà gol și se jucà singur, culegând la poame ca din livada lui.
