42
Toate ’și-aruncau ochii la Daphnis și-l lăudau zicând că-i frumos ca Dionysos; ba, una mai îndrăzneață, îl și sărută, ceeace aprinse pe Daphnis, iar pe Chloe o mâhnì.
Dar și călcătorii îi spuneau Chloei fel de fel de glume și săreau nebunindu-se ca niște satyri la vederea unei bachante.
Ziceau c’ar vrea să se facă oi și să fie păscuți de Chloe. Acum se bucurà ea și se ’ntristà Daphnis.
Amândoi, însă, doreau să se isprăvească cât mai curând culesul, ca să se întoarcă la pășunele lor obișnuite, iar în locul strigătelor asurzitoare s’audă iarăș naiul sau behăitul oilor. După câteva zile, când se sfârși culesul, iar mustul fu pus în butoaie și nu mai erà nevoie de atâtea brațe, au plecat din nou cu turmele la câmp.
Plini de bucurie, s’au dus să se închine Nymphelor, ducându-le în dar fruntea culesului pe corzi de vițe.
Nici mai ’nainte vreme n’au trecut vreodată pe lângă Nymphe cu mâna goală, ci ’n toată dimineața, cum începeau turmele să pască, ei mergeau să li-se ’nchine și să le cinstească și tot așà când se ’ntorceau dela păscut.
Intodeauna le dărueau câte ceva: flori ori poame, o ramură verde ori lapte. In urmă, au primit răsplată dela zeițe pentru toate acestea. In ziua aceea, însă, ca niște câini — cum se zice — slo-
