39
pe-un lucru scump. In urmă, s’au reîntors la caprele și oile lor, pe care le-au găsit culcate: nu se mai uitau la iarbă, nici nu behăiau, căci după cum e de crezut, doreau pe Daphnis și Chloe, cari nu se mai vedeau. Ei, îndată le-au chemat ca de obiceiu, au cântat din naiu, și de-abià atunci s’au sculat și-au început să pască. Săreau caprele de bucurie, ca și cum s’ar fi bucurat că li-a scăpat păstorul.
Dar Daphnis nu mai avù bucurie în suflet de când o văzuse pe Chloe goală și frumusețea ei, mai înainte ascunsă, acum în întregime desvăluită. Il dureà inima ca mâncată de otrăvuri. Răsuflarea îi erà când repede, ca și când l’ar fi gonit cineva, când slabă ca a unui drumeț venit de departe.
Tânăr țăran, nepriceput încă în vicleșugurile dragostei, i-se păreà scăldatul Chloei mai de temut decât marea, iar sufletul lui, că se găsește în mânile hoților.
